Surah Al-Qiyamah ( The Resurrection )

Română

Surah Al-Qiyamah ( The Resurrection ) - Aya count 40

لَآ أُقْسِمُ بِيَوْمِ ٱلْقِيَٰمَةِ ﴿١﴾

Nu! Jur pe Ziua Învierii!

وَلَآ أُقْسِمُ بِٱلنَّفْسِ ٱللَّوَّامَةِ ﴿٢﴾

Nu! Jur pe sufletul mereu-dojenitor!

أَيَحْسَبُ ٱلْإِنسَٰنُ أَلَّن نَّجْمَعَ عِظَامَهُۥ ﴿٣﴾

Omul socoate că nu-i vom strânge la un loc oasele?

بَلَىٰ قَٰدِرِينَ عَلَىٰٓ أَن نُّسَوِّىَ بَنَانَهُۥ ﴿٤﴾

Ba da! Noi avem putinţa de a-i potrivi şi oscioarele degetelor sale.

بَلْ يُرِيدُ ٱلْإِنسَٰنُ لِيَفْجُرَ أَمَامَهُۥ ﴿٥﴾

Înainte de aceasta însă, omul doreşte întotdeauna desfrâul.

يَسْـَٔلُ أَيَّانَ يَوْمُ ٱلْقِيَٰمَةِ ﴿٦﴾

El întreabă: “Când va veni Ziua Învierii?”

فَإِذَا بَرِقَ ٱلْبَصَرُ ﴿٧﴾

Atunci când vederea fi-va fulgerată,

وَخَسَفَ ٱلْقَمَرُ ﴿٨﴾

când luna fi-va acoperită,

وَجُمِعَ ٱلشَّمْسُ وَٱلْقَمَرُ ﴿٩﴾

când soarele şi luna împreună fi-vor puşi.

يَقُولُ ٱلْإِنسَٰنُ يَوْمَئِذٍ أَيْنَ ٱلْمَفَرُّ ﴿١٠﴾

În Ziua aceea omul va spune: “Încotro este oare scăparea?”

كَلَّا لَا وَزَرَ ﴿١١﴾

Ba nu! Nu este nici un cotlon de ascunzătoare.

إِلَىٰ رَبِّكَ يَوْمَئِذٍ ٱلْمُسْتَقَرُّ ﴿١٢﴾

În Ziua aceea, numai la Domnul tău găsi-vei alinare.

يُنَبَّؤُاْ ٱلْإِنسَٰنُ يَوْمَئِذٍۭ بِمَا قَدَّمَ وَأَخَّرَ ﴿١٣﴾

În Ziua aceea, omului i se va da ştire cu ce a ieşit înainte şi cu ce a rămas în urmă.

بَلِ ٱلْإِنسَٰنُ عَلَىٰ نَفْسِهِۦ بَصِيرَةٌۭ ﴿١٤﴾

Omul asupra lui însuşi este mărturie vădită,

وَلَوْ أَلْقَىٰ مَعَاذِيرَهُۥ ﴿١٥﴾

chiar dacă îşi deşartă dezvinuirile.

لَا تُحَرِّكْ بِهِۦ لِسَانَكَ لِتَعْجَلَ بِهِۦٓ ﴿١٦﴾

Nu-ţi mişca limba, atunci când îl citeşti zorindu-te la capăt să ajungi!

إِنَّ عَلَيْنَا جَمْعَهُۥ وَقُرْءَانَهُۥ ﴿١٧﴾

Noi trebuie să-l strângem la un loc şi să-l citim!

فَإِذَا قَرَأْنَٰهُ فَٱتَّبِعْ قُرْءَانَهُۥ ﴿١٨﴾

Şi dacă l-am citit, să-l citim iarăşi!

ثُمَّ إِنَّ عَلَيْنَا بَيَانَهُۥ ﴿١٩﴾

Căci Nouă ne este lăsat să-l facem pe înţeles!

كَلَّا بَلْ تُحِبُّونَ ٱلْعَاجِلَةَ ﴿٢٠﴾

Ba nu! Voi iubiţi degrabă-trecătoarea

وَتَذَرُونَ ٱلْءَاخِرَةَ ﴿٢١﴾

şi daţi la spate Viaţa de Apoi.

وُجُوهٌۭ يَوْمَئِذٍۢ نَّاضِرَةٌ ﴿٢٢﴾

În Ziua aceea, vor fi chipuri luminate

إِلَىٰ رَبِّهَا نَاظِرَةٌۭ ﴿٢٣﴾

către Domnul lor căutând.

وَوُجُوهٌۭ يَوْمَئِذٍۭ بَاسِرَةٌۭ ﴿٢٤﴾

În Ziua aceea, vor fi chipuri întunecate,

تَظُنُّ أَن يُفْعَلَ بِهَا فَاقِرَةٌۭ ﴿٢٥﴾

la ce le va face zdrobitoarea de coaste, cugetând.

كَلَّآ إِذَا بَلَغَتِ ٱلتَّرَاقِىَ ﴿٢٦﴾

Ba nu! Când sufletul va sta să iasă,

وَقِيلَ مَنْ ۜ رَاقٍۢ ﴿٢٧﴾

i se va spune: “Cine este vrăjitor?”

وَظَنَّ أَنَّهُ ٱلْفِرَاقُ ﴿٢٨﴾

Când omul îşi dă seama că desprinderea este aproape,

وَٱلْتَفَّتِ ٱلسَّاقُ بِٱلسَّاقِ ﴿٢٩﴾

şi picioarele i se vor strânge unul într-altul,

إِلَىٰ رَبِّكَ يَوْمَئِذٍ ٱلْمَسَاقُ ﴿٣٠﴾

în Ziua aceea, către Domnul tău vei fi mânat.

فَلَا صَدَّقَ وَلَا صَلَّىٰ ﴿٣١﴾

El nu a crezut şi nici nu s-a rugat,

وَلَٰكِن كَذَّبَ وَتَوَلَّىٰ ﴿٣٢﴾

ci a hulit şi spatele a întors,

ثُمَّ ذَهَبَ إِلَىٰٓ أَهْلِهِۦ يَتَمَطَّىٰٓ ﴿٣٣﴾

apoi ţanţoş la ai săi a mers

أَوْلَىٰ لَكَ فَأَوْلَىٰ ﴿٣٤﴾

Vai ţie! Vai!

ثُمَّ أَوْلَىٰ لَكَ فَأَوْلَىٰٓ ﴿٣٥﴾

Şi iarăşi: Vai ţie! Vai!

أَيَحْسَبُ ٱلْإِنسَٰنُ أَن يُتْرَكَ سُدًى ﴿٣٦﴾

Socoate omul oare că va fi lăsat de izbelişte?

أَلَمْ يَكُ نُطْفَةًۭ مِّن مَّنِىٍّۢ يُمْنَىٰ ﴿٣٧﴾

N-a fost el oare o picătură de sămânţă lepădată,

ثُمَّ كَانَ عَلَقَةًۭ فَخَلَقَ فَسَوَّىٰ ﴿٣٨﴾

iar apoi un cheag de sânge? Dumnezeu l-a creat şi l-a cizelat,

فَجَعَلَ مِنْهُ ٱلزَّوْجَيْنِ ٱلذَّكَرَ وَٱلْأُنثَىٰٓ ﴿٣٩﴾

apoi din el o pereche a făcut: bărbat şi femeie.

أَلَيْسَ ذَٰلِكَ بِقَٰدِرٍ عَلَىٰٓ أَن يُحْۦِىَ ٱلْمَوْتَىٰ ﴿٤٠﴾

Oare Cel ce a făcut aceasta n-ar avea putinţa să dăruiască morţilor viaţă?